Bucătăria turcească

Bucătăria turcească este o minunată combinaţie de gusturi şi ingrediente. Această diversitate are adânci rădăcini geografice şi istorice, deoarece Turcia stă la răscrucea între Europa, Asia şi Orientul Apropiat.

Bogăţia alimentară



Un mic dejun tipic turcesc se compune din pâine, brânză de oi, măsline, roşii, castraveţi şi din mercimek áorbasi – o ciorbă de linte care se consumă cu pâine din belşug. La fiecare masă se adaugă diverse aperitive meze, foarte populare în Turcia.

Există chiar şi restaurante care au în oferta lor doar aceste aperitive. Ele pot de fapt ţine locul unui meniu complet, fiind foarte consistente.
DIntre ele merită menţionate: beyaz peynir – brânză dulce din lapte de oaie, yaprak dolmasi – sărmăluţe în frunze de viţă, tarama – pastă din icre de cod, sau kabak kizartmasi – dovlecei prăjiţi, în sos de iaurt.

Turcii adoră de asemenea imam bayildi („imamul leşină”) adică vinete coapte cu roşii, ceapă şi usturoi. Toate aceste aperitive se mănâncă cu ajutorul degetelor.

Carne, carne şi iarăşi carne

Felurile de mâncare turceşti pe bază de carne sunt cunoscute în lumea întreagă. Coranul nu le permite turcilor să consume carne de porc, dar este în schimb admisă carnea de berbec. Una din ipostazele sub care apare frecvent carnea este umplutura, în combinaţie cu legumele. Meniurile cu peşte şi fructe de mare sunt o importantă componentă a bucătăriei regiunilor costiere ale Turciei. În alte regiuni ale ţării domină legumele şi lactatele.

Laptele serveşte la producţia unui sos foarte popular în Turcia, dens şi asemănător unui iaurt uşor sărat. Această mixtură constituie baza a multe sosuri şi băuturi, de exemplu: ayranu – iaurt cu sare, castraveţi tocaţi şi arpagic, amestecat cu apă sau un cub de gheaţă.



Dar kebab-ul turcesc? Mai este cineva care nu l-a gustat măcar o dată? Conform legendei, kebabul ar fi fost inventat de bucătarul Iskander din oraşul Bursa. Războinicii turci, aflaţi departe de casă, frigeau carnea pe propriile spade.

Iskander a inventat proţapul vertical, care permitea grăsimii să curgă pe carne, saturând-o, de sus în jos. Azi, invenţia lui e folosită de mii de bucătari, în întreaga lume. De obicei, kebabul se serveşte în pâine pita, cu garnitură de crudităţi.

Dulcile specialităţi turceşti



Ca orice altă bucătărie, şi cea turcească îşi are mâncărurile ei dulci şi deserturile. Deosebit de agreat este consumul de fructe proaspete: pepeni, caise sau smochine. Baza o constituie însă baklava (baclavaua) – făcută din aluat moale foarte dulce şi acoperită cu sirop.

Acest preparat este cunoscut din vremurile asiriene, însă reţetele contemporane se bazează pe cărţi de bucate turceşti din secolul XV. Turci consumă cu multă plăcere de asemenea kadayif – un amestec de nuci şi cereale în miere. Sunt foarte cunoscute de asemenea halvalele şi marţipanul turcesc – acibadem kurabiyesi – considerat a fi cel mai bun din lume.

Cafea sau ceai?

Turcii nu mănâncă niciodată în pripă; iau masa îndelete şi cu plăcere. La fel se consumă şi băuturile. Kahve, cafeaua tradiţională turcească, se fierbe în ibrice speciale, amestecându-se cafeaua măcinată cu zahărul. Când este gata, se toarnă în mici ceşcuţe fără toartă. Cafeaua se serveşte în trei ipostaze: sekrali (foarte dulce), orte (cu un pic de zahăr) i sade (amară).

În ciuda marii popularităţi a cafelei, băutura numărul unu rămâne ceaiul. Se spune că turcii, atunci când nu sunt ocupaţi, îşi găsesc ceva de făcut: beau ceai. Ceaiul se infuzează până la 10 minute, la sfârşit se adaugă apă fiartă şi se îndulceşte cu mult zahăr. Ceaiul se serveşte în mici păhărele în formă de lalea.