Bucătăria spaniolă

Glosar Butifarra - cârnat de porc cu garnitură de cartofi pai sau legume, uneori servit cu ochiuri sau omletă Chorizo - cârnăciori foarte condimentaţi de porc Gazpacho - probabil cea mai cunoscută supă spaniolă, servită la rece şi preparată din legume pasirate Habas a la Catalana - fasole gătită cu şuncă şi butifarra. Poate constitui un aperitiv, în acest caz se serveşte doar cu şuncă Paella - mâncare de orez condimentat cu şofran, cu carne de pasăre, de porc, fructe de mare, ardei, mazăre şi orice alte adaosuri în funcţie de gustul şi rafinamentul bucătarului… Se serveşte proapspăt preparată, pe o tigaie imensă Zarzuela - în limba spaniolă înseamnă operetă, un titlu ce corespunde perfect spontaneităţii şi gustului acestui preparat. Zarzuela se compune din tot ceea ce poate fi pescuit din mare: crabi, creveţi, caracatiţe şi peşti albi. Toate aceste ingrediente sunt pătrunse de un excelent sos pe bază de vin şi coniac. Nu doar un gust foarte bun ci şi o masă deosebit de săţioasă Patria paell-ei şi a gazpacho-ului În vreme ce în sud domină fructele de mare, în adâncul ţărmului pe mese se găsesc cu precădere legume şi diverse sortimente de carne, iar în munţi – carne de miel şi păstăioase. Asturiei îi este specifică fasolea cu carne de porc înnăbuşită în sos de roşii – aşa zisa fabada asturiana. Cărţile de vizită a podişurilor Castiliei sunt: friptura de viţel, cea de miel, şuncile uscate (dintre care cea mai celebră este serrano) şi cârnăciorii puternic condimentaţi de porc chorizo. În Catalonia se consumă peşte preparat în diverse feluri cu legume (proaspete, gătite sau marinate), în Galicia se serveşte zarzuela de maricos – bucăţi de peşte fript înnăbuşite în sos iute din roşii, ceapă, usturoi, ulei şi vin. Valencia este patria paellei – cea mai faimoasă reţetă spaniolă din orez înnăbuşit într-o tigaie mare de fontă, cu legume, carne de pui sau fructe de mare. În întreaga Spanie se bucură de o deosebită popularitate supele reci din legume pasirate – ajo blanco (albă) şi gazpacho (roşie). Aceste specialităţi datează de pe vremea romanilor, când constituiau raţia zilnică regulamentară a fiecărui legionar staţionat în provincia pe care acum o numim Andaluzia. Alte supe specifice pentru Spania sunt: puchero – pe bază de carne de vită, cârnaţi, şuncă, găluşte, pătrunjel şi usturoi, olla porida – o ciorbă densă din carne de berbec, pulpă de viţel, carne de vită, şuncă, cârnat afumat, mazăre şi legume. După fierbere, carnea tăiată în bucăţi mici se serveşte în supa dreasă cu usturoi şi mirodenii. De o deosebită popularitate se bucură în întreaga Spanie tortillas – omlete servite atât la cald cât şi la rece. Aperitive, aperitive… Aperitivul tipic este Tapas, un adaos gratuit la un păhărel de bere numită caña. Un alt aperitiv este pintxos – practic o singură îmbucătură care a făcut faima regiunii San Sebastián. Ceva mai mari decît tapas sunt raciones. Ambele sunt compuse dintr-un singur ingredient sau produs, cum ar fi: urechile de porc la grătar, calmari în stil roman, cîrnăciori în vin. Platos combinados sunt porţii şi mai mari care reunesc mai multe produse (saleuri, salate de crudităţi, ochiuri, carne de viţel). Conform obiceiului, înainte de masă se servesc migdale prăjite, măsline verzi crude, pâine şi sosuri de roşii şi usturoi.
	Gustul ei de neuitat provine de la popoarele care au locuit în trecut pe teritoriul Peninsulei Iberice. Nemaipomenita ei „ofertă” gastronomică a fost influenţată de fenicieni, greci, romani, cartaginezi şi arabi. Variaţiunile bucătăriei spaniole sunt o oglindă a diversităţii ei regionale. Cele mai cunoscute din regiunile Spaniei sunt ţara Bascilor, Valencia, Extremadura şi ambele Castilii (Castilia La Mancha şi Castilia Leon).Ţară a corridei şi a flamencoului, a plajelor nisipoase, a miresmei de măsline şi de şofran, ţară a portocalei şi a vinului, Spania este locuită de 17 naţionalităţi. Pe străini îi surprind aici în primul rând diferenţele dintre regiuni: diferenţe de limbă, de cultură , de tradiţii artistice, peisaj şi politică. Mirosul de şofran Simplitatea mâncărurilor spaniole se datorează mirodeniilor precum şofranul, cu gustul său rafinat. Pentru condimentarea supelor şi salatelor se foloseşte uleiul de măsline care este, potrivit dieteticienilor, cea mai sănătoasă grăsime alimentară. Cel mai adesea se preparămâncăruri din peşte, fructe de mare, păstăioase şi orez. Compoziţiile sunt completate de roşii, ardei, cartofi, ouă, usturoi, ceapă, măsline, migdale şi vin. Bucătăria spaniolă îşi datorează faima unor mâncăruri ca: paella (un preparat special pe bază de orez), gazpacho (o supă servită rece, puternic condimentată), tortilla (omletă) sau tapas (diverse aperitive). Pe litoral domină mâncărurile din peşte şi fructe de mare. Enorme cantităţi de macrouri, ton, creveţi, caracatiţe, stridii sau languste se vând în marile pieţe - punctele de atracţie ale multora din oraşele costiere. Obiceiurile de masă ale sudului Conform acestor tradiţii, spaniolii îşi petrec cea mai mare parte din timp în afara casei. În consecinţă, mesele le servesc în restaurante sau cafenele. Obiceiul de a lua micul dejun în baruri este generalizat. Un asemenea bar îmbină funcţiile unei cafenele cu ale unei berării şi a unui restaurant, servind diverse feluri de mâncare în diverse momente ale zilei. Astfel, până la amiază se serveşte micul dejun care este de obicei compus din mâncăruri dulci, deşi chelnerul poate servi, la cerere, sandvişuri cu brânză sau cu mezeluri la alegere. Dupa ora 12 şi până la 16, bucătăria pregăteşte mâncăruri calde. Apoi bucătăria se închide pentru a se redeschide abia seara, când se serveşte cina. Meniul deserturilor, în afară de fructe de sezon şi îngheţată, mai conţine şi budinci şi prăjituri. Lucru interesant, spaniolii consideră excelenta cafea pe care o prepară a fi un desert. Amatorii de ceai vor fi dezamăgiţi: în Spania aproape că nu se bea ceai de loc.